TRANSPORT GRATUIT la comenzi peste 150 lei                                    Contactati-ne pentru comenzi personalizate  !

Bun venit, Autentificare         Inregistreaza-te
 
vita juwel
nici un produs in cos

DISTEN

Distenul e un silicat din grupa neosilicatilor anhidri, denumirea sa din punct de vedere chimic fiind, silicat de aluminiu. Numele mineralului disten provine de la un cuvant de origine greaca, compus din “dis”, care inseamna dublu si “stenos” care vine de la rezistent.

Culoare : poate fi incolor (cand nu contine cromofori), dar, de obicei, este colorat alb-albastrui, albastru, albastru-cenusiu, cenusiu, albastru-verde, verde; mai rar, poate fi galben, roz, rosu, brun sau chiar negru;

Duritate : 4 - 7,5;

Formula chimica : Al2SiO5;

Provenienta :India, Italia, Spania, Romania.

Efecte :

   Distenul (cianitul) este cristalul celor care au tendinta de a se lansa in proiecte necugetate. La cei mai multi oameni, acestea raman in imaginatie, rezultatul fiind ratacirea mintii printr-un paienjenis de fantezii periculoase, care blocheaza perceperea corecta a realitatii, mintea fiind pierduta in aceasta urzeala de ganduri nesabuite. Distenul favorizeaza proiectia mentalului  in sferele superioare ale cunoasterii si intelegerii, inlaturand  tendinta de a rataci, chipurile, in cautarea adevarului, pe cararile intortocheate si dubioase ale speculatiilor mentale., pavate cu divagatii elucubrante si sofisme. Aduna toate fluxurile intelectului, propulsandu-le, convergent si de-a dreptul, intr-o unica directie ascendenta, spre sursa suprema a cunoasterii, unde lucrurile nu au nume si nici descriere, ci sunt numai adevaruri pure, din care mentalul obisnuit percepe, degradat si fragmentar, doar reflectari infidele in planuri din ce in ce mai joase. Distenul ne poate ajuta sa percepem aceste adevaruri esentiale manifestandu-se direct in viata de zi cu zi si sa sesizam rostul ultim al banalelor fapte cotidiene. Relevandu-ni-se semnificatia universala a unor evenimente aparent triviale, a aspectelor marunte si foarte pamantesti, descoperim esenta in fiecare lucru. Minorul si anostul sunt trambulina care ne proiecteaza in planul  determinarilor prime, unde nespusa profunzime a susului se echilibreaza cu altitudinea azurie a josului, intr-o ascensiune catre adancurile intelegerii. Lumea fizica, oprita in farmecul placerii, este o pestera, ai carei pereti translucizi, greu de urcat, distorineaza realitatea, asemenea aerului supraincalzit vara. Distenul cristalizeaza puntea dintre minte si mateire, acordand onstiinta la rafinamentul lumilor celeste. O trezeste  si o indeamna spre concretizarea aspiratiilor ei elevate, spre transunerea lor in manifestare. Purifica intreaga textura energetica si aliniaza coerent focarele energetice. Faciliteaza interiorizarea si meditatia. La nivel fizic, sustine functia sistemului endocrin.

   Distenul favorizeaza dobandirea unui autocontrol superior, corelat cu aptitudinea de analiza judicioasa si multifatetata, laborioasa, si exhaustiva, ce sparge realitatea in nenumarate fragmente - apoi, le reorienteaza, adunandu-le in jurul aceleiasi directii de sinteza, juste si neechivoce, prin care perceptia asupra lumii este radical modificata - este o perspectiva noua, neasteptata si totusi obiectiva; este inedita fiindca ii lipseste balastul comunului, este curatata de partinire si prejudecata, avand netezimea dura si lunecoasa a obiectivitatii si ascutimea colturoasa a corectitudinii. Solitar, dar in fapt niciodata cu adevarat singur, omul contempla ordinea lucrurilor, vazandu-i si simtindu-i densitatea aproape materiala, ca o balanta intre raceala luminii si caldura intunericului. Cascada inimii spala noroiul gandurilor, il modifica si il roteste inapoi in iubire.

   Distenul creeaza o stare placuta, de bine si relaxare, impacare, siguranta si liniste. Intelegerea se maturizeaza in intelepciune si se largeste in necuprinderea libertatii. Confruntata cu intinderea uriasa, mintea cea de toate zilele reculeaza inspaimantata, infrigurata de teama singuratatii. Din incalceala propriilor ganduri se zamisleste realitatea pe care o traim: orbecaim la suprafata prin negura labirintului ori, calauziti de stralucirile albe care sageteaza infinitul indigo al cristalului, pasim prin coridoare drepte, lungi si ordonate spre adancimi inaparente. In stanca bruta, inteligenta isi sapa defileul ingust, cu pereti verticali si luciosi, lipsiti de excrescentele gandurilor de care mintea ar fi putut sa se agate. In profunzimea nespusa se dizolva, adunate laolalta, cioburile secventialitatii iluzorii - timpul este doar un vitraliu in catedrala spatiului, prin care se revarsa lumina translucida a realitatii. Fluidizat in cronologie peste cuprinsul timpului, spatiul alb se distorsioneaza in secvente multicolore, stors prin prisma gandirii analitice. Libera de involburarea emotiilor si focalizata din arabescul gandurilor, mintea, clara si lucida, rastoarna realitatea, intorcand-o in propriul miez - precum adancul oglinzii unui lac de munte, padurea. Curcubeul urca inapoi in lumina, iar fosforescenta timpului, in bezna neagra a eternitatii. Chiar si in iubire trebuie sa existe un discernamant - ea nu trebuie risipita sau irosita, daruind-o oricum si oricui.

   Degradata si imprastiata de vartejul speculatiilor, cunoasterea se resoarbe sintetic, integrata in coerenta unica si trepidanta a sufletului. Incinsa de vibratia inimii, mintea se limpezeste, curatata precum odaile in preajma sarbatorii, filtrand amagirea realitatii in contururi tremurate si inselatoare, precum oaza prin rasuflarea aprinsa  a desertului. Bulgari de aer, gandurile se rostogolesc peste dunele inimii, si se topesc in bucuria imensitatii, pornind in calatoria neterminata a cunoasterii. Perindandu-se prin mereu alte forme, individul isi pastreaza esenta, regasindu-se perpetuu, precum un arhetip in mozaicul etern schimbator al variatelor intruchipari.