TRANSPORT GRATUIT la comenzi peste 150 lei                                    Contactati-ne pentru comenzi personalizate  !

Bun venit, Autentificare         Inregistreaza-te
 
vita juwel
nici un produs in cos

OBSIDIAN

Obsidianul este o sticla naturala, vulcanica, generata prin racirea prea rapida a magmei, astfel incat structura cristalina nu a apucat sa se formeze, materialul ramanand intr-o stare amorfa.

Culoare : negru, cenusiu, negru-brun, albastrui, verzui; uneori cu reflexe argintii sau aurii;

Duritate : 5 - 6;

Provenienta : Italia, Turcia, Irlanda, Armenia, Grecia, Ungaria, Slovacia, Germania;

Efecte :

   Efectele subtile ale obsidianului sunt simbolizate, la nivel fizic, de reflexele, irizatiile/petele albe, pe fond negru. Originea vulcanica este expresiva pentru capacitatea acestui mineral de a favoriza scufundarea in domeniul tenebros al subconstientului. Formarea lui printr-o racire precipitata sugereaza impulsivitatea. Aduce lumina acolo unde credeai ca nu poate exista decat intuneric, mahnire, josnicie, neimplinire, tensiune, repros. Iti arata ca din tenebre poate izvori marea si adevarata fericire, descatusata, necalculata si negandita, forta creatoare care te poate duce pe culmi. Cu cat te afunzi mai mult in miezul materiei cu atat intunericul te invaluie mai luminos. Credeai ca este doar vale, genune, mlastina, durere si tristete, gol interior, ti-era teama de acea negura din sufletul tau, ai orbecait de atatea ori pe acolo si acum preferi sa te faci ca nu exista si sa cauti lumina. Dar bezna persista acolo in tine, doar ai tras o draperie peste ea si te iluzionezi ca esti bun si realizat si implinit. Eviti insa, angoasat, orice situatie extrema, care te-ar putea bulversa si ar putea scoate din cusca monstrul, uratenia. Nu vrei sa te vezi fiindca te-ai dispretui, te-ai uri si ti-ar fi frica de tine. In realitate insa acolo este sursa extazului suprem, acolo este ingropata samanta lui, in materia neagra, densa si apasatoare, care te inconjoara si te absoarbe ca un namol cald, misunand de vietati moi si lipicioase. Lumea interioara te copleseste cu intunericul care este, paradoxal, germenul luminii. Este lumina orbitoare invelita in ea insasi, precum sarpele Uroboros inghitindu-si coada. Este sublimul din orice bulgare de noroi. Obsidianul te face sa patrunzi cu bucurie acolo, sa aduci stralucire, sa te iubesti astfel (nimic din ceea ce este omenesc nu-ti mai este strain), sa te abandonezi in acel infern, avand iubirea in inima, iar sufletul in paza intelepciunii. Nu te duce altundeva, esti tot acolo, dar ai avut curajul sa deschizi ochii. Si astfel descoperi ca acel iad este de fapt paradisul, dar tu il priveai din spate. Privit in contra luminii, albul parea negru. Era doar reversul. Aducand lumina si aici in spate, vei vedea ca este aidoma jumatatii luminate. Este fata nevazuta a Lunii, prin nimic diferita de cealalta, doar ca-i lipseste imbratisarea Soarelui. Magma neagra si urata fierbe; din profunzime, surprinzator de alba, spuma izbucneste, inundand suprafata. Spaima necunoscutului, a fluctuantului, a marii invalurite se desprinde ca o coaja - nimic nu te mai opreste sa afli tot ceea ce tanjesti sa cunosti. Obstacolele sunt spulberate, fantomele si temerile sunt alungate. Pacea launtrica se revarsa in exterior, intunericul este lumina, susul si josul sunt asijderea. Adormita in linistea pustie a cimitirului sfasiata doar de infricosarea liliecilor, mintea se trezeste pe un asternut alb, intr-o noua dimineata.

   Raceala compacta a lipsei de consideratie se imblanzeste in statornicia linistita a bunatatii impaciuitoare. Din intelegerea elevata, sunt urzite detasarea si puterea interioara, drept amintiri ale invatamintelor originare. Inertia goala a agitatiei se topeste, limpede, in verticalitatea inteleapta a unitatii, iar ignoranta grea si nedefinita a nemultumirii, strapunsa de veselia razelor de soare, genereaza forta dizolvarii constiintei in armonia sufletului.

   Obsidianul dinamizeaza atentia, o desprinde de organele de simt, o deconecteaza de la observarea si analizarea lumii exterioare, orientand-o asupra simplitatii originare a intimitatii elementare. Individul observa, parca pentru prima data, ritmurile care-i alcatuiesc trupul :abia acum isi da seama ca nu si-a ascultat niciodata inima batand, nu si-a simtit plamanii umplandu-se si golindu-se de aer, nu a adulmecat insesizabilul miscarilor tacute si secrete ale viscerelor functionand in linistea ordonata dinauntrul organismului

Percepe imaterialitatea nedeslusita a vidului dens, invadat de o familiaritate calda si ocrotitoare amintindu-i de uterul matern, in care, leganat de bezna primordiala a lichidului amniotic, se simtea hranit, sustinut si ocrotit.

   Obsidianul arde, dar nu ca un foc, ci ca un bici. Starneste tumultul subconstientului, freamatul interior primar. Rascoleste  nestiutele energii originare, coborand lumina in abisurile materiei. Alchimizeaza pornirile joase, necontrolate si neexplicate, angoasele, obsesiile si mania oarba, agresivitatea, incrancenarea, violenta incontrolabila a furiei, dispretul si intoleranta, orgoliul, dar si erotismul pasional. Toate, adanc reprimate, sunt dezlantuite si metamorfozate in radiatie apolinica, irumpand intr-o izbanda catre inalt, sfasiind lentoarea,calmul si subiectivitatea intr-o descatusare a iubirii telurice, reveland natura primordiala ascunsa in luciditatea oarba a materiei subpamantene. Scufundat la capatul de jos, sarpele negru, incolacit de trei ori si jumatate, pare adormit, dar in somnul lui anima, pe ascuns, toata lumea interioara - ii insufla viata de acolo, din samburele de lumina, revelat in miezul dens al intunericului, unde devenirea dospeste lent, pe nesimtite. Acolo se afla linistea  incarcata de presimtirea furtunii gata sa izbucneasca, puterea radacinii, preschimband timpul in noi forme, nascute din alte ritmuri ale luminii. Folosit consecvent, obsidianul favorizeaza trezirea si ascensiunea energiei fundamentale prin axul central.

   Favorizeaza si sustine meditatia de lunga durata. Este util pentru divinatie, pentru scrutarea viitorului si, in general, pentru explorarea psihismului sub -  si supraconstient. In preistorie, a fost folosit pentru confectionarea de arme: cutite, varfuri de sageti sau de sulite, carora li se atribuiau proprietati magice (mai ales protectoare). Aduce stabiitate si ancorare in concret, gratie rezonantelor telurice, fiind util celor care sunt prea aerieni si imprastiati, pentru a-i ajuta sa devina mai pragmatici si sa-si puna ordine in viata. Pazeste de energii negative si de influente astrale inferioare (util in manifestarile delirante si halucinatorii), eterice si fizice (este recomandat in infectii, virale sau baceeriene). Este benefic mai ales pentru cei vulnerabili, care, din cauza blandetei si pasivitatii impaciuitoare, pot cadea prada usor abuzurilor si violentei.

   Obsidianul stabilizeaza, transmite energii vindecatoare, atrage bunavointa unor entitati ocrotitoare, creeaza un scut de energie protectoare care respinge influxiunile malefice (de aici influenta benefica asupra muchilor - in ayurveda, functia subtila a tesutului muscular este asigurarea securitatii organismului). Distileaza emotiile negative si tensiunile interne, separand esenta nobila (pe care o dirijeaza ascendent) de reziduul grosier, pe care il canalizeaza descendent, alungandu-l negru, in pamant, eliminandu-l in jos, ca pe un detritus al traumelor afective (este " digestia emotionala" - in egala masura, obsidianul faciliteaza si digestia la nivel fizic, actionand benefic asupra stomacului si intestinelor). Prin aceasta, ajuta individul sa-si descopere esenta nobila.