TRANSPORT GRATUIT la comenzi peste 150 lei                                    Contactati-ne pentru comenzi personalizate  !

Bun venit, Autentificare         Inregistreaza-te
 
vita juwel
nici un produs in cos

SUGILIT

   Sugilit

   Numele mineralului provine de la numele descoperitorului sau, geologul japonez  Ken-ichi Sugi, care in 1944 a descoperit prima oara sugilitul in sud-vestul Japoniei.

Culoare : albastru-violet, rosu-violet, brun-galbui, verzui;

Duritate : 6 - 6,5;

Formula chimica : KNa2(Fe,Mn,Al)2Li3Si12O30;

Provenienta : Japonia, Canada, Africa de Sud, Italia, Australia, India;

Efecte :

   Este adecvat pentru cel framantat de zbaterea intre interior si exterior, concretizata in doua perechi de atitudini opuse: prima opozitie este intre atitudinea de a se inchide in universul sau launtric si aceea de a se deschide cu totul spre exterior, modificandu-si standardele si atitudinea in functie de opinia celorlalti (corespunde Mn); cea de-a doua opozitie este intre a ramane blocat in incipientul unui demers, preocupat mai mult de reguli si de principii, si a munci cu perseverenta, hotarata sa atinga telul final (Fe), incalcand, daca este nevoie, eventualele reguli sau principii care ii stau in cale.

   Este, asadar, dihotomia pe care se sprijina multe dintre demersurile psihologiei moderne, generand cele doua tipologii fundamentale: introvertitul si extravertitul. Pentru introvertit, lumea launtrica in care se inchide nu este decat propria imaginatie, care reduce totul la cinste, integritate si lealitate, la respectarea normelor, devenite un scop in sine (in loc sa fie doar un mijloc). Constiincios, demn de incredere si stabil (om de cuvant), serios, constant, corect, conservator, rational, isi controleaza/reprima emotiile, traindu-si viata (indiferent ca este vorba de sine, de relatiile sale sau de munca sa) ca pe o datorie, o obligatie, blocat in faza incipienta de insusire si aplicare naiva a unor standarde si reguli. Imatur, nu accepta abateri, impuritati, incalcari, totul trebuie sa fie desavarsit; orice discrepanta ar starni durere si dezamagire. Se teme sa porneasca cu adevarat la drum pentru a-si atinge in mod real scopul; se fereste de confruntarea cu ambianta, intimidat de indoielile, cautarile, devierile ori surprizele pe care aceasta le-ar genera. Sub actiunea sugilitului, imaturitatea idealista si impulsiva poate fi insa sublimata in spontaneitate ingenua; principialitatea naiva si intransigenta, in puritatea aspiratiei spre cele mai inalte standarde morale si spirituale (adevar, dreptate, cinste, integritate); credulitatea puerila, in entuziasmul increzator hranit din siguranta de sine; iar atasamentul obstinat si posesiv, in lealitate si devotament. Dimpotriva, pentru extravertit, esentiala este raportarea la semeni, din care se naste a treia dintre cele cinci rascruci ale incertitudinii prin care trebuie sa razbata un om angajat intr-o actiune - a treia si, probabil, cea mai distructiva, aceea care naruie majoritatea initiativelor transformatoare si revolutionare ale oamenilor. Multi oameni reusesc sa infranga nesiguranta inceputului (primul moment de indoiala) ori neincrederea in sine (al doilea), dar cand incep sa fie subminati de cei din jur (al treilea) cu neincrederea, ironia, dispretul, mila, mania, invidia ori neintelegerea lor, cei mai multi cedeaza si se resemneaza la vechile obisnuinte, la rutina, la conveniente, la tiparele comportamentale socialmente acceptabile.

   Presiunea opiniilor exterioare poate declansa doua reactii :de a se lasa dominat de ele sau de a le domina, de a fi sub ele sau deasupra lor. Cea dintai reactie inseamna a pierde din vedere, pentru moment, telul ultim si a-si deturna eforturile de la finalitatea muncii sale la aceea de a le face pe plac celor din jur, urmarind sa-si sporeasca abilitatile pentru aceasta; tanjeste sa fie rasplatit cu incurajari, recunostinta si admiratie, suparandu-se si inchizandu-se in el in caz contrar - aceasta este "baiatul bun", "de treaba", "sufletist". Cea de-a doua reactie este de a trece, neinduplecat si agresiv, peste orice ii sta in cale - acesta este "durul". Ambele sunt reactii egotice, care, sub actiunea sugilitului, pot fi sublimate: dependenta slugarnica de aprecieri si laude este distilata in altruismul generos al iubirii detasate, receptiv la nevoile aproapelui (pe care le percepe intuitiv), deschis sa primeasca si sa dea sfaturi, aspirand sa se perfectioneze, sub o indrumare inteleapta; iar brutalitatea neinduratoare, care calca in picioare orice impotrivire, prin rafinare, devine perseverenta si fermitatea de a depasi indoiala insuflata de sceptici, urmarind tenace sa-si implineasca menirea.

   Sugilitul este indicat pentru cel care ezita intre exterior si interior, intre satisfacerea celorlalti si implinirea sa. Necopt la minte, el cauta reguli care sa-i permita sa decida fara echivoc cand trebuie sa tina cont de altii si cand de el insusi, crezand ca exista o dohotomie intre interesele acestora si ale sale, intre multumirea lor si telurile sale. El cauta aceste reguli in universul sau interior, refuzand sa cunoasca si sa accepte realitatea exterioara - reguli pure, ideale, universal valabile, aplicabile oricarei situatii din viata. Aceasta este insa o naivitate, caci mintea rationala nu va putea niciodata sa acopere nesfarsita varietate a circumstantelor reale, intr-o perpetua transformare si, de aceea, imposibil de incadrat in rigiditatea unor norme imuabile. Odata fixate anumite reguli el se straduieste sa le aplice cu rigurozitate, sperand ca astfel va fi absolvit de orice dubii si framantari.

   Sugilitul ii ofera  insa o solutie simpla si directa: il ajuta sa inteleaga ca, pentru un om, nu exista instrument de masura nici interior, nici exterior - valoarea lui nu depinde de felul in care adera la anumite standarde morale si comportamentale, fie ele interioare ori exterioare; dimpotriva, trebuie sa se desprinda de influentele (dinauntru sau din afara) straine sufletului sau, care il faceau sa nu-si mai recunoasca identitatea - astfel, devine autonom, constientizandu-si valoarea autentica; nu se mai lasa dirijat de reguli sau conveniente, ci doar de intuitia, spontana si pura, a bunului simt, care-l ajuta sa decida care sugestii sunt spre bine, ajutandu-l sa se perfectioneze, si care spre rau, simple insinuari defetiste; sa aleaga intre altruism si fermitate intre a conteni, pentru a intinde o mana de ajutor ori a primi un sfat intelept, si a-si urma, cu tenacitate, calea proprie de evolutie: cea a sufletului, a regasirii de sine.

   Am aratat mai sus ca sugilitul este destinat tamaduirii uneia dintre cele mai frecvente erori savarsite de oameni: perpetua framantare intre interior si exterior. Dificultatea rezolvarii acesteia consta in faptul ca ea pare fara iesire: daca solutia nu este nici inauntru, nici in afara, atunci unde ar putea sa fie ? Pentru a scapa de suferinta trebuie oare sa ne conformam propriilor comandamente ori convenientelor familiale, sociale, profesionale etc.? Raspunsul pare anevoios, tocmai fiindca este prea simplu: si (unora), si (altora) sau nici, nici - in realitate nu aceasta conteaza, ci faptul de a fi noi insine. Nu trebuie sa ne lasam absorbiti/furati nici de unele, nici de altele, nu trebuie sa uitam de noi, chiar daca actionam respectand reguli sau uzante. Acesta este singurul mod de a le impaca pe amandoua, de a ne dezbara de acea senzatie de culpa a priori, cand ne condamnam singuri sau acceptam sa fim acuzati de altii, fara a exista vreo motivatie. In realitate, nu exista nicio vina si unica datorie pe care o avem este fata de forul nostru calauzitor - aceea de a-i urma indrumarea, adica intuitia bunului simt. Incetam astfel de a mai fi actori pe o scena de teatru, renuntam la masti - nimic nu este de ascuns intrucat totul poate fi corectat. Oamenii aspira spre inlaturarea suferintei si dobandirea fericirii. Suferinta inseamna boala si reciproc, ambii termeni fiind intelesi in sensul lor cel mai general. Indiferent unde ar fi localizata, la nivel fizic, energetic, mental-emotional, suferinta/boala deriva din indepartarea de sufletul nostru, adica de armonia lumii. Odata inteles acest lucru, calea este deschisa spre vindecarea oricarei maladii. Pentru aceasta este indispensabil sa-i constientizam cauza subtila si sa o eliminam, prin regasirea de sine, o data cu desprinderea de influentele constrangatoare, fie construite launtric, fie admise din afara. Tocmai acesta este si mesajul sugilitului: individul nu poate scapa de mahnire raportandu-se la repere interioare, nici agatandu-se de jaloane exterioare, ci doar descoperindu-si valoarea autentica.

   Nimic din ceea ce este schematic si disparat nu este corect - categorisirile diferentiatoare ne  indeparteaza de realitatea ascunsa a lucrurilor. Totul este sustinut in profunzime de o enigmatica legatura - ceea ce pare complex si prolix este foarte simplu, deoarece poate fi redus la o esenta ordonatoare, pe care bunul nostru simt este apt sa o sesizeze, separand-o din ansamblul, stufos si multiform, ce reprezinta substratul originar al tuturor manifestarilor exterioare. Important  este sa nu ne lasam indusi in eroare de aspecte superficiale, tipatoare, stridente, ci sa ne pastram fermi si linistiti in forul nostru interior. Mai devreme sau mai tarziu, izbaviti de obsesii, automatisme si preconditionari, vom sesiza semnificatia ocultata a tot ceea ce se petrece. Doar acceptarea impacata a realitatii ne permite sa percepem clar, dincolo de incapatanarea partinitoare a ideilor preformate, cuprinzand lumea intr-o viziune integrata, integrala si integratoare, in care negrul si albul, binele si raul sunt, in egala masura, admise, fara a fi judecate ori etichetate, drept parti necesare ale marelui ansamblu. Intensitatea limpede a focalizarii mentale patrunde miezul de dincolo de aparenta fizica a lucrurilor si a situatiilor. In subconstient, in suflet si mai ales in spirit se afla rezolvarea tuturor incercarilor prin care trecem - inspirata de ardoarea credintei, luciditatea mentalului superior, penetreaza, cu o putere covarsitoare substanta cunoasterii. Discernamantul se adanceste in intuitie. Intelegerea exteriorului se aprofundeaza prin resorbtia launtrica. Retragerea in forul interior este urmata de expansiunea, stapanita si constienta, in subtilitatea mentalului superior. Instituind controlul focalizat si iluminator al celui de-al treilea ochi asupra gandurilor si faptelor, sugilitul permite depasirea starii de neputinta dezarmanta, ca de copil refuzand sa-si faca temele, care spune "nu pot", respingand orice efort de a-si depasi conditia. Confera forta, siguranta si hotarare, cladite pe certitudinea acordarii vointei la vibratia universului. Viata este pulsatia pendulului, miscandu-se din trecut spre viitor, prin interstitiul vid care scindeaza negru realitatea.

   Sugilitul amplifica puterea de constientizare. Purtat in timpul meditatiilor sau folosit drept obiect de concentrare, favorizeaza accesul in lumile subtile. Faciliteaza atingerea starilor elevate de constiinta, dobandirea intelepciunii si a aptitudinilor vizionare, manifestarea aspiratiilor nobile si a tendintelor profunde ale sufletului. Bunavointa o inalta in altruism. Echilibreaza emisferele cerebrale, actionand si asupra centrului suprem (in plan fizic, indeparteaza durerile de cap). Astfel este dobandit controlul asupra corpurilor mental-emotional, energetic si fizic, sugilitul conferind capacitatea de a le armoniza prin forta inteligentei superioare. Protejeaza si de energiile negative (inclusiv eterice - este recomandat in cancer). Nu doar tamaduieste, ci ne invata sa ne vindecam singuri. Esenta abilitatii autocurative este puterea de a intelege si de a constientiza, actionand prin forta mentalizarii. Puterea gandului poate transforma intreaga fiinta, o poate reconstrui eliberata de rezonante joase. Un individ avand numai ganduri pozitive, care se manifesta cu iubire si generozitate, increzator in sine si in armonia lumii, este ferit de influentele malefice, de boli si de suferine. Marea cotitura se produce in momentul in care isi da seama cine este cu adevarat - din acel moment nu mai poate fi afectat de agesiunile exterioare, nu mai cade prada indoielii, maniei ori atasamentului. Isi descopera potentialul latent si incepe sa se exprime pe sine, sa-si manifeste substanta profunda, sa fie el insusi. Regasirea de sine este secretul vindecarii.