TRANSPORT GRATUIT la comenzi peste 150 lei                                    Contactati-ne pentru comenzi personalizate  !

Bun venit, Autentificare         Inregistreaza-te
 
vita juwel
nici un produs in cos

APATIT

Apatit este denumirea generica a mineralelor fluorapatit, clorapatit, hidroxilapatit din grupa apatitului piromorfic, diferentiate intre ele prin prezenta ionilor de fluor (F), clor (Cl) respectiv a grupei hidroxil (OH).

Culoare : cea mai frecventa  reprezinta diferite nuante de verde, albastru, uneori violet (verde, verde-asparagus, galben-verde pana la galben, verde-albastrui, verde-cenusiu, verde-brun, verde-oliv, verde deschis, alb-verzui, albastru, albastru-violet, violet, violet-ametist) dar si cenusiu, brun, purpuriu,rosu inchis, rosu-brun, roz-roscat, incolor sau alb;

Duritate : 5;

Formula chimica : Ca5(F,Cl,HO)(PO4)3;

Provenienta : Brazilia, China, India, Madagascar, Maroc, Mexic, Pakistan, Rusia, Elvetia, Kenya, Norvegia, SUA;

Efecte :

   Apatitul este indicat celui care, temandu-se sa nu fie criticat pentru felul in care isi indeplineste datoria, cedeaza, pasiv, si se adapteaza pentru a fi acceptat, compensandu-si iluziile despre insemnatatea persoanei sale prin deschiderea catre semeni, gratie careia depaseste rigiditatea unor reactii stereotipe fata de ambianta si complacerea in echilibrul iluzoriu pe care acestea i-l ofereau. Se fereste de responsabilitate, compensandu-si nevoia de sustinere si ocrotire prin interactiunea libera cu ceilalti, iar nesiguranta in actiuni, prin expansiunea in afara. Nu este insa o reala deschidere, izvorata din generozitate si bogatie interioara, ci reactia egotica a celui care, intimidat de solicitarile unui nivel superior de integrare (cel al actiunii), reculeaza catre un nivel inferior (cel al relatiilor), nu pentru a le darui celorlalti, ci pentru a se sprijini pe acestia. Temandu-se ca ar putea gresi, isi subordoneaza deciziile unor sabloane de imprumut, protejandu-si fragilitatea sub aparenta unor raporturi nestanjenite cu mediul (prin care isi contrabalanseaza neincrederea); exagerata insa, aceasta atitudine va determina lipsa de focalizare, inconstanta si imprastiere, mergand pana la a nu mai tine cont de nicio restrictie ori limita in relatiile cu ceilalti - cu cat este mai supus (unor influente straine) in fapte cu atat vrea sa para mai dezinvolt si lipsit de retinere fata de semeni. Aceasta superficialitate frivola, destinata a-i compensa docilitatea, poate fi insa sublimata in capacitatea de a cuprinde empatic si a accepta diversitatea firii umane, eliminand critica, discriminarea si partinirea si asimiland, cu flexibilitate, opiniile valoroase. In actiuni, este aservit exteriorului - pentru a contrabalansa, el se amageste ca, cel putin la nivel de relatii, nu exista deosebire intre ei si ceilalti, ceea ce poate determina lipsa de concentrare si de discernamant, cu irosirea in nenumarate directii. Distilata insa, aceasta tendinta va genera convingerea constienta ca, la nivel de esenta, toate fiintele sunt egale in valoare si in drepturi si ca de la toate are ceva de invatat. Absenta focalizarii se va transforma in atentie distributiva si cuprinzatoare, largind campul constiintei, permanent treaza, astfel incat sa-si moduleze actiunile si deciziile cand imprejurarile o cer. Abia acum, o data cu regasirea de sine, isi recunoaste drepturile si semnificatia ca om, fiind capabil de o deschidere generoasa catre semenii lui : nu pentru a-si umple un gol, ci pentru a darui din preaplinul launtric.

   Timorat si sovaielnic in ce-l priveste, el devine indraznet si vehement cand este vorba de altii - aceasta este insa doar atitudinea egotica, a celui care, incapabil sa se ridice la inaltimea propriei misiuni, isi hraneste iluziile despre valoarea sa amagindu-se ca ii este dat sa se ocupe de menirea altora, sa le dirijeze destinul, sa le faca bine cu forta, luptand pentru "drepturile" (de fapt privilegiile) si "binele" altora - pe care insa le intelege ingust si deformat, atribuindu-le suprematie universala si restrangandu-si perceptia doar la un anumit grup sau comunitate (categorie profesionala, sociala, religioasa sau etnica, rude, cerc de prieteni sau de interese sau chiar numai o singura persoana). Justitiar, habotnic si intolerant, incapabil sa vada ansamblul ori sa perceapa sensul general, se dedica intru ceea ce el considera, dintr-o perspectiva limitata, ca reprezinta adevarul si dreptatea absolute (chiar daca aceasta il duce la izolare ): o anumita idee, religie ori doctrina sau doar meschine si triviale interese personale sau de grup. Aceasta tendinta nu-si are insa originea in profunzimea sa, nefiind decat o compensare superficiala pentru subrezenia interioara - ca atare, este lipsita de masura bunului simt, functionand dupa principiul "tot sau nimic"; intai supraestimeaza, apoi subestimeaza valoarea oamenilor si drepturilor lor (inclusiv ale sale). Temandu-se sa nu greseasca, isi subordoneaza deciziile si faptele unor sabloane de imprumut, protejandu-si fragilitatea launtrica sub aparenta unor raporturi nestanjenite cu mediul (prin care isi contrabalanseaza neincrederea); impinsa la exces insa, aceasta atitudine va determina lipsa de focalizare, inconstanta si imprastiere, mergand pana la a nu mai tine cont de nicio restrictie ori limita - ajunge sa dispretuiasca totul : incalca, distruge, renunta la principiile/valorile care-i dirijau gandirea si comportamentul. Sub actiunea apatitului insa, nihilismul de suprafata si frivolitatea extremista (destinate a-i compensa docilitatea in adoptarea unor tipare straine) pot fi sublimate in capacitatea de a renunta la sistemul de valori perimat si, mai ales, la dependenta inrobitoare de relatiile cu ceilalti, inlocuindu-le cu acceptarea empatica a diversitatii firii umane (eliminand discriminarea critica si partinitare) si preluand, cu flexibilitate, opiniile valoroase. Lipsa de focalizare se va transforma in atentie distributiva si cuprinzatoare, largind campul constiintei, permanent treaza, astfel incat sa-si moduleze actiunile si deciziile cand imprejurarile o cer. Pana acum aservit in actiuni, exteriorului, el se amagea, compensator, ca, din perspectiva raporturilor interumane (a valorii si drepturilor fiecaruia), nu ar exista deosebire intre ei si ceilalti, ceea ce ii inducea lipsa de concentrare si de discernamant, cu irosirea in nenumarate actiuni impulsive si atitudini radicale (in realitate, un fanatism improvizat, chipurile, spre binele oamenilor). Distilata, aceeasi idee (ca intre indivizi nu exista diferente) va genera convingerea constienta ca toate fiintele au egala insemnatate si ca de la toate are ceva de invatat, identificandu-se cu dorintele si nevoile lor, abandonandu-si egocentrismul si daruindu-se cu abnegatie idealurilor eterne de bine, dreptate si adevar, cu o deschidere generoasa catre semeni - nu pentru a-si umple golul, ci pentru a darui din preaplinul launtric. Percepand totalitatea in unitate, renaste regenerat, abandonand orice conditionare. Aspirand spre absolut, renunta la amagirile si ratacirile trecutului (in care spera sa gaseasca protectie si sprijin). Constientizandu-si valoarea si drepturile, isi atinge, pe calea cea mai scurta si in modul cel mai direct, telul : regasirea originalului, dincolo de timp si spatiu, si bucuria pura de a exista.

   Oamenii au drepturi si obligatii - cel care nu este capabil sa-si indeplineasca propriile obligatii se ocupa de drepturile celorlalti, nerealizand ca prin armonia lumii fiecare primeste ceea ce i se cuvine. Daca el se cazneste sa le ofere semenilor ceea ce le-a fost harazit deja, contributia lui este inutila; iar daca se chinuieste sa le ofere altceva, efortul lui nu este decat o stradanie egotica, potential generatoare de intransigenta si intoleranta atunci cand este perceput doar binele unui anumit grup uman, in dauna altuia. Unica datorie a individului este fata de sine insusi, este insa si cea mai dificil de indeplinit, deoarece paiul din ochiul vecinului este intotdeauna mai usor de observat decat barna personala. Denumirea cristalului vine de la grecescul apate - inselator, deoarece era frecvent confundat cu alte cristale (beril, turmalina, diopsid), dupa cum si acesti oameni isi confunda destinul cu al altora (deoarece sunt incapabili sa si-l recunoasca pe al lor), manifestand trei elemente involutive principale (asupra carora apatitul actioneaza):

- LIpsa unei clare definiri a propriei individualitati (mai exact, a propriului destin), adica a unei structuri de sustinere solide (aceasta este functia sistemului osos) si a unei forme exterioare definite (functia sistemului muscular); gratie compozitiei chimice, apatitul are o rezonanta speciala cu scheletul si, implicit, cu intregul sistem locomotor si cu functia acestuia - este recomandat pentru afectiunile scheletului, sistemului muscular si pentru diferitele tulburari ale functiei motorii.

- Tendinta de a se lasa absorbit de interesele altora - apatitul este util pentru a proteja organismul de ingerinte: de energiile nocive astrale si eterice (radiatii X, radiatii telurice; faciliteaza detectarea acumularilor subterane de apa), sustine sistemul imunitar; indeparteaza toxinele; intareste sistemul muscular, care, pe langa rostul de a da corpului o forma exterioara, este si un element al dispozitivului de securitate (acest lucru poate deveni evident noaptea pe o strada laturalnica si a constituit, pana la aparitia armelor de foc, substratul istoriei militare a omenirii).

- Pornirea de a pleda, incrancenat, pentru cauza altora - apatitul armonizeaza capacitatea de exprimare (si indeparteaza problemele de vorbire), eliminand inversunarea partinitoare si obtuza (si, o data cu aceasta, tensiunea psihica), fara a stirbi (ba chiar amplificand) claritatea si puterea de convingere.