TRANSPORT GRATUIT la comenzi peste 150 lei                                    Contactati-ne pentru comenzi personalizate  !

Bun venit, Autentificare         Inregistreaza-te
 
vita juwel
nici un produs in cos

TURCOAZ

Turcoazul este un hidroxifosfat de aluminiu si de cupru; este cunoscut si sub denumirea de "Turcoaza" sau "Peruzea".

Culoare : in primul rand albastru de diverse nuante (azuriu, albastru-pal, albastru-verde, verde-albastrui), verde-mar, verde-cenusiu deschis, verde sau chiar brun deschis;

Duritate : 5 - 6;

Formula chimica : Cu Al6[(PO4)4(HO)8]4H2O;

Provenienta :  Iran, SUA, Tibet, China;

   Avand o culoare atat de deosebita incat a definit numele unei nuante, turcoazul a fost pretuit milenii de-a randul. Culturile antice, incluzand aici tibetanii, americanii nativi, aztecii, chinezii si egiptenii pretuiau turcoazul pentru puterea sa spirituala si pentru frumusetea sa. Aztecii si incasii considerau turcoazul mai pretios decat aurul aducandu-l din minele din nord, acum sud-vestul Americii. Doar regii aveau dreptul de a purta turcoaz.

   Turcoazul a fost adus in Europa din Persia trecand prin Turcia. Europenii care au crezut din greseala ca originea turcoazului este in Turcia, l-au numit piatra "turceasca". Denumirea pietrei a fost modificata de catre francezi in "turcoaz" si astfel i-a ramas numele pana in zilele noastre.

   In Persia antica se credea ca piatra albastra ajuta la depasirea influentei "deochiului". Persanii obisnuiau sa aseze pietre de turcoaz pe capastrul sau pe coada cailor si camilelor, pentru a fi ocrotiti.

   Egiptenii foloseau foarte mult aceasta piatra considerand-o "piatra vietii". In Tibet era folosit ca moneda de schimb, avand o valoare similara aurului. Turcoazul este piatra nationala a Tibetului unde este considerat aducator de sanatate, noroc si protector impotriva raului.

   In Orient era considerat "piatra fericirii" si exista credinta ca il fereste pe purtator de muscatura serpilor.

Efecte :

   Falsa stabilitate bazata pe un comportament stereotip este depasita prin deschiderea catre ambianta, care duce insa la risipirea intr-o puzderie de directii, individul ajungand sa lupte pe prea multe fronturi, pe cat de vehement, pe atat de dispersat si ineficient, tensionat de anxietatea ca nu se va putea mentine la inaltimea propriilor exigente (impuritatile de fier, cand exista, imprima si o nuanta de inversunare agresiva) - aceasta ii altereaza puritatea perceptiei si a gandirii, rezultatul fiind confuzia si indoiala ca isi va putea indeplini activitatea la fel de bine ca pana atunci. El se decide ca, in raporturile cu ceilalti, sa paraseasca echilibrul (precar) dobandit prin limitarea la cadrul rigid al unor sabloane de comportament - pentru aceasta, se straduieste sa fuzioneze cu semenii, cu doleantele lor punctiforme, ajungand sa-si confunde identitatea cu a celorlalti, iar vointa si aspiratiile, cu telurile lor limitate, de care se lasa absorbit. Drept urmare, isi tot asuma sarcini, pe toate caznindu-se sa le indeplineasca la nivelul maxim (de care a fost el vreodata capabil), caci vrea sa faca dreptate tuturor, fara deosebire (din nefericire, ceea ce este drept pentru unul este stramb pentru altul - fiecare avand dreptatea lui) - adera cand la o doctrina, religie ori idee, cand la alta, incapabil sa se focalizeze si sa-si defineasca pozitia si rolul. Se zbate pentru fel de fel de interese ori scopuri marunte, pe fiecare considerandu-l (dintr-o perspectiva superficiala, ingusta, deformata) ca avand suprematie - pentru acestea munceste din greu, urmand normele, serios si conservator. Se ocupa de tot soiul de categorii umane restranse, incapabil sa vada ansamblul ori sa perceapa sensul general, de fiecare data la fel de habotnic, controland si verificand permanent, ceea ce, paradoxal, il duce nu la apropierea de oameni, ci la izolarea de acestia. Se imprastie in multe directii, fara a se putea canaliza pe nici una - tot timpul cu aceeasi inconstanta, generata de indoiala ca ar fi capabil sa-si mentina faptele la nivelul superlativ de altadata (pe care insa se canoneste sa-l respecte cu strictete). De aceea, actioneaza impulsiv, irosindu-se intr-o smuceala dispersata si hranindu-si sentimentul propriei valori din inchipuiri despre apusele triumfuri - in realitate, din entuziasmul (nu lipsit de o doza de teribilism) de odinioara nu a ramas decat truda tensionata spre indeplinirea acestor responsabilitati, deliberat asumate. Este insa o inflacarare frivola (manifestare egotica a tendintei de expansiune in afara), generata de iluzia ca valoarea sa ii da dreptul de a nu tine cont de nicio restrictie in relatiile cu ceilalti.

   Turcoazul il ajuta sa renunte la cramponarea de nivelul atins candva; sa nu se mai zbata pentru a-si mentine performantele din trecut si sa se descatuseze din intoleranta amagirilor justitiare. Sub actiunea cristalului himera (generatoare de incordare) ca trebuie sa pastreze un anumit standard superlativ este sublimata in aspiratia spre idealul de frumusete, care-i insufla maleabilitatea de a se adapta continuu (spre a fi apt sa-l atinga, desfacandu-se din crisparea regulamentelor. Pana atunci contractat in frenezia lui de suprafata, se destinde in entuziasmul avantului spre absolut, exaltand, dincolo de timp si spatiu, in empatia deschiderii (acum insa constiente) catre interactiunea cu oricine si in capacitatea de a se identifica cu dorintele si nevoile celor din jur - din acestea se naste devotamentul pentru binele celorlalti si capacitatea de a cuprinde si a accepta diversitatea firii oamenilor, eliminand arbitrarul discriminarii critice si partinitoare, abandonandu-si egocentrismul si daruindu-se complet idealurilor eterne de bine si adevar. Este o largire de perspectiva: nu exista doar un grup, ci mai multe; drepturi si merite nu au doar unii, ci fiecare; nu exista o singura cale spre dreptate - fiecare are optiunea lui, doar telul final este acelasi. Atinge astfel echilibrul atotcuprinzator si ii accepta pe toti, cu felul lor de a fi si a actiona, percepand totalitatea in unitate. Manifestata egotic,  convingerea ca nu exista nicio deosebire intre el si ceilalti ii anula focalizarea si discernamantul, facandu-l sa se iroseasca, spastic, in nenumarate directii. Distilata, genereaza convingerea ca toate fiintele sunt egale in valoare si in drepturi. Lipsa de concentrare se va transforma in atentia distributiva si cuprinzatoare, extinzand campul constiintei. Confuzia se va metamorfoza in capacitatea de a distinge ceea ce este bun din influentele exterioare, in cautarea adevarului ultim. Abia acum, o data cu regasirea de sine, el dobandeste discernamantul prin care isi recunoaste dreptul de a exista, constient de valoarea sa autentica, relaxandu-se in bucuria armoniei originare.

    Aduce veselie si buna dispozitie, este frumos, chiar daca nu extrem de elevat, este bun si iti place - ca o femeie care te umple de placere, chiar daca nu este cea mai erudita ori rafinata persoana. Te face sa te simti bine, sa fii tu insuti, sa te relaxezi si sa savurezi viata. Aduce voiosie, chef de viata si dorinta ca pretutindeni sa fie bunastare si congruenta, impregnand existenta de senzualitatea satisfactiei si a confortului, iar aura, de energii benefice. Protejeaza sanatatea.

   Turcoazul este piatra care insufla bucuria vietii; este stiut ca aceasta se coreleaza cu functia aparatului respirator - turcoazul permeabilizeaza caile respiratorii, in particular cele superioare (mai ales nasul; este util in tratamentul vegetatiilor adenoide, adica a polipilor nazali). Este piatra care ne invata sa ne traim viata, sa percepem savoarea carnoasa a fiecarei clipe, sa pretuim timpul, sa sesizam respiratia eternitatii in pulsatia momentului. Ne invata sa apreciem valoarea inestimabila a timpului si sa-l fructificam din plin - este singurul lucru ireversibil (cata vreme nu l-am transcens dobandind realizarea spirituala suprema). Regeneranta si reconfortanta, are un efect tonic general (normalizeaza tensiunea, cand este prea scazuta), stimuleaza calm, energizeaza linistit, revigoreaza organismul, aduce vitalitate. Are efect benefic asupra sistemului muscular. Domoleste mania si inversunarea, sublimand focul excesiv (in acest fel, reduce febra si tensiunea arteriala crescuta). Elimina mai ales incrancenarea rigida a focului solidificat pe care organismul o periferizeaza, de obicei, in articulatii, constituind cauza subtila a atritelor (cristalul este benefic in inflamatiile articulare).

   Mobilizeaza individul, fara sa-i provoace neplacere ori oboseala. Dimpotriva, ii confera ocrotire si siguranta, optimism pragmatic si stabilitate dinamica orientate spre concret. Ii amplifica luciditatea, ii focalizeaza atentia si il indeamna sa se adune si sa se defineasca. Il calauzeste tot mai aproape  de el insusi, de taina interioara atat de cunoscuta si de draga lui, oglinda a propriei perfectiuni - acolo, nostalgia trecutului reverbereaza, incitant de prezent, in promisiunea viitorului.

   Turcoazul este unul dintre cele mai importante pietre vindecatoare, intrucat regenereaza intregul ansamblu (psihoemotional, energetic si fizic). Intareste fiecare structura anatomica si corpul fizic, ca un intreg. Promoveaza refacerea tesuturilor (inclusiv favorizand absorbtia substantelor nutritive). Protejeaza de energiile negative si de agresiunile subtile si fizice: magie neagra, deochi, farmece, boli in general (fereste de orice boala), otrava, venin si animale veninoase, iradiere, poluanti ambientali de orice fel (industriali, casnici etc.), violenta, accidente (de exemplu in timpul calatoriilor, mai ales cand sunt vizitate regiuni periculoase din cauza reliefului, a climei sau a  regimului politic, a "binevoitorilor" ori a talharilor la drumul mare - sau la scara mare, daca este vorba de regimul politic); ocroteste sanatatea.  Alunga foamea, setea (aduce ploaia in vremuri de seceta) ori durerea, insufla incredere in sine si perseverenta, capacitatea de a sustine o actiune, fara a te da batut.

   Revarsa binecuvantarea asupra celui care o foloseste. Coboara cerul pe pamant. Aduce rafinamentul viu al energiilor celeste in grosierul naturii primordiale, le face sa traiasca in miezul reavan al acesteia si sa o insufleteasca. Reciproc, ridica nivelul de vibratie al planului fizic la cel al planurilor subtile elevate. Are rezonanta jupiteriana (bine, dorinta de viata, echilibru, calm si intelegere, bunavointa; fericire, bunastare, noroc, prosperitate, succes financiar), dar  si venusiana (amplifica frumusetea si armonia; aduce armonie in cuplu prin complementaritate; atrage prietenia) si mercuriana (comunicare). Prin toate acestea, confera si curaj -  dar nu indarjirea agresiva a bravurii martiene, ci curajul optimist al indraznetului sigur de steaua lui norocoasa. Increzator si bine dispus, acesta traieste fara dureri de cap, la propriu si la figurat (cristalul este benefic in migrene si in sinuzita frontala).

   Turcoazul este albastru - dar nu cu nuanta de elevare si detasare rece, cu tenta depresiva, a altor pietre albastre. Nu transmite raceala, ci este dulce, prietenoasa si iubitoare. Aduce bucurie precum un animal de casa drag, care inspira vioiciune si alunga tristetea. Este vesela, nonconformista, nepasatoare fata de prejudecati si categorisiri limitatoare. Trivialul, murdarul si sordidul sunt, in egala masura, realitati ale existentei - acolo pentru cel intelept, viata este, deopotriva, frumoasa. Totul este cum o privesti (turcoazul intareste privirea, fiind recomandabil, generic, in suferintele oftalmologice) - la urma urmei, nu-i decat propria creatie mentala. Trairea intensa, pasiunea si sentimentele innobileaza grosierul in focul mistuitor al vietii, in mirajul ei colorat de mireasma sunetelor. Pe scena existentei, vibratia placerii transfigureaza decorul: bucatelele de hartie sunt aripi de fluturi; carpele - capete de fluturi; caltii - flori parfumate; cartoanele - un palat cu turnuri inalte; poleiala sclipitoare - raze sau ninsoare, luna ori soare, stele cazatoare.

   Turcoazul aliniaza centrii de forta, permeabilizeaza canalele subtile care ii unesc si revarsa in ele seva hranitoare a energiei creatoare. Vitalizeaza,astfel, intregul corp subtil. Intareste si calmeaza mintea si inima, eliminand atitudinea de neimpacare cu viata concreta, de neacceptare indarjita a realitatii. Confrunta omul cu substanta vie, concreta a prezentului, a momentului trait. Il face sa se bucure de ea asa cum este, nelasandu-l sa se retraga ori sa se izoleze. Totul revine la a sti cum sa traiesti.